Cultura şi pistolul - episodul 2

În urmă cu câteva luni scriam un articol cu titlul „Când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul”. Reiau o frază din finalul acelui articol, pe care o scrisesem cu referire la lipsa de reacţie a intelectualităţii locale la demiterea lui Ovidiu Balint de la conducerea Casei de Cultură a Municipiului: „La fel ca în cazul celorlalte maziliri din trecut (de persoane sau instituţii), elita intelectuală locală tace, confirm principiului „mai bine să tac, pentru că altfel mi se poate întâmpla şi mie…”. Ei bine, cred că li se va “întâmpla” pe rând tuturor celor care speră azi să se salveze prin tăcere. E doar o problemă de timp până le va veni şi lor rândul. mai departe»

Proiectul "Arad, dragostea mea!" revine

Proiectul "Arad, dragostea mea!" revine

"Arad, dragostea mea!", un proiect foarte iubit de copii din școlile arădene, revine într-o nouă ediție începând din luna noiembrie 2010.

Istoricul proiectului

Mișcarea Arădeană a lansat în luna martie proiectul „Arad, dragostea mea!”, un proiect educațional care are ca scop sensibilizarea copiilor din școlile arădene cu privire la valorile și frumusețea Aradului.  mai departe»

Regimul Băsescu-Boc va cădea. Întrebarea e: "Ce punem în loc?"

De doi ani de zile regimul Boc–Băsescu duce o lupă asiduă împotriva poporului român. În totalitatea lui (sigur, cu excepţia clientelei politice şi oportuniştilor de serviciu, pe care nici nu-i mai includ la categoria mai sus amintită, ci aş prefera să-i consider apatrizi, pentru că singura lor naţionalitate este banul, de preferinţă cel public)!.  mai departe»

Erorile şi ororile Ordonanţei 58

În ultimele zile spaţiul public a fost animat de discuţii şi comentarii aprinse pe tema Ordonanţei de Urgenţă 58/2010.

Motivele acestui impact major? Numeroasele erori şi injustiţii introduse de această ordonanţă. Dar nu în ultimul rând faptul că ea afectează în mod direct numeroase personalităţi din viaţa culturală şi artistică a României, respectiv îi afectează pe jurnalişti, în ambele cazuri profesii cu maximă expunere mediatică.

Revolta acestora este absolut îndreptăţită. Singura problemă e că am fost atât de oripilaţi de modul în care aceste noi măsuri fiscale au fost puse în practică, de nesfârşitele cozi la ghişee şi umilinţele asociate acestora, încât ne-am axat aproape exclusiv în discuţii pe această temă şi suntem pe punctul să ne scape o serie de erori mult mai grave, introduse pe fond de acest nou act normativ.  mai departe»

Ultima lovitură de topor a Guvernului Boc

Încă de la instalarea în funcţie, Guvernul Boc a lovit permanent, constant, în mediul privat. Efectele? N-are rost să mai vorbim despre ele. Le vede şi le simte azi toată lumea.

Nu trebuie să fii mare expert în economie ca să înţelegi câteva reguli simple după care funcţionează acest sistem, una din ele fiind cea conform căreia, dacă distrugi elementele care îţi generează venit, vei sfârşi prin a nu mai încasa nimic. Daca măreşti povara fiscală peste o anumită limită, ea îşi va devora propria masă… deci în concluzie, într-un limbaj foarte simplu, vei avea taxe mai mari şi încasări mai mici…

Nu o să revin la lunga listă de erori săvârşite de Guvern împotriva mediului privat. Am scris de mai multe ori despre ele, punctual, la fiecare măsură greşită. Şi din păcate, ceea ce anticipam, s-a întâmplat de fiecare dată.  mai departe»

Arta autodistrugerii!

În urmă cu un an şi jumătate Guvernul României anunţa primul set de măsuri anti-criză. Le-am considerat greşite şi am estimat că efectele lor vor fi contrare, adică vor adânci criza, respectiv am scris mai multe articole la vremea respectivă despre asta.  mai departe»

Când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul!

Cultura arădeana a fost destul de ferită de cutremure în ultimii ani, cu mici excepţii. Poate pentru că nu era considerat un subiect cu miză mare, poate pentru că era ultimul pe lista de priorităţi…

Cu toate astea, în puţinele cazuri în care am asistat la mazilirea unor şefi de instituţii sau chiar instituţii de cultură locală, vocea şi reacţia comunităţii „culturale” locale a fost extrem de slabă, aproape inexistentă. Îmi amintesc cazul lui Dan Antoci, un om care a reuşit să construiască o adevărată comunitate a copiilor la Teatrul de Marionete şi care a fost schimbat de la o zi la alta, fără multe explicaţii, spre dezamăgirea copiilor care au aşteptat în continuare, duminici la rând, să se reîntâlnească cu “nenea Dan”; sau cazul lui Dorin Frandeş, care a condus ani de zile, cu rezultate, Filarmonica arădeană, şi a cărui schimbare a fost la fel de intempestivă şi neînsoţită de argumente (oricare ar fi fost ele).  mai departe»

Tupeul lui Băsescu

Astăzi preşedintele Băsescu a ieşit la rampă pentru a anunţa măsurile dure, de austeritate, menite „a scoate România din criză”.

Imediat am observat reacţiile multor “deontologi” care au sărit rapid să-l laude pe Preşedinte, fie pentru curajul său, fie pentru alegerea „variantei corecte”, fie pentru atacul dur la bugetarii care “sug sângele poporului”…

Bineînţeles că vinovatul public nr. 1 este Premierul Boc, iar Preşedintele este din nou salvatorul patriei.

Din punctul meu de vedere Băsescu este culmea cinismului şi a tupeului. Un Preşedinte care în ultimii ani a sfidat permanent voinţa românilor, le-a dat cu tifla de câte ori a putut şi a protejat tacit toate hoţiile şi ticăloşiile din România. Ba mai mult, de numeroase ori le-a încurajat!

Boc nu este altceva decât produsul lui Băsescu. Un individ mărunt, şi la propriu şi la figurat, incompetent, fără coloană vertebrală, marioneta perfectă pentru un preşedinte bolnav de putere.  mai departe»

Alegerea imposibilă

Alegătorii din colegiul 19 din Bucureşti au fost puşi duminică în faţa unei alegeri imposibile. Din punctul meu de vedere au existat multe alegeri dificile în România ultimilor ani (a trebui să alegi între Iliescu şi Vadim sau între Băsescu şi Geoană fiind doar două exemple clasice). Dar episodul care s-a consumat duminică în Bucureşti a fost mai mult decât o alegere dificilă, a fost din punctul meu de vedere o alegere imposibilă.

Cum a fost posibil ca tot spectrul politic din România, coalizat în 2 mari conglomerate (PD-L pe de o parte şi PC-PSD-PNL pe de altă parte) să nu poată aduce în lumina reflectoarelor altceva decât pe Teo Trandafir şi Liliana Mincă. Cu alte cuvinte, alegătorii bucureşteni au avut de ales între două ţaţe.  mai departe»

La Mulţi Ani Bătrână Doamnă!

La Mulţi Ani Bătrână Doamnă!

În copilărie mergeam împreună cu bunicul meu la stadion, la meciurile UTA-ei. Eram fascinată de atmosferă, deşi nu pot să spun că am prins chiar vremurile de glorie ale echipei…

Mai târziu, în adolescenţă, am început să joc baschet şi m-am rupt o vreme de stadion, preferând meciurile de la Polivalentă (şi pentru că, de-a lungul multor ani, acolo jucau colegele mele de generaţie, în frunte cu Moni Brosovszki).

Facultatea m-a purtat în alt oraş (nu tocmai drag suporterilor UTA-ei…) dar uneori, în week-end-urile când veneam acasă mă întorceam la stadion. Am regretat declinul Bătrânei Doamne şi mă întrebam de ce nu reuşim să o readucem acolo unde îi e locul, în fruntea primei divizii…

În ultimii ani însă am revenit la stadion ca spectator fidel, de data asta împreună cu copiii mei, şi asta în special datorită suporterilor pe care îi are UTA, galeriei şi atmosferei de pe stadion.  mai departe»