Alegerea imposibilă

Alegătorii din colegiul 19 din Bucureşti au fost puşi duminică în faţa unei alegeri imposibile. Din punctul meu de vedere au existat multe alegeri dificile în România ultimilor ani (a trebui să alegi între Iliescu şi Vadim sau între Băsescu şi Geoană fiind doar două exemple clasice). Dar episodul care s-a consumat duminică în Bucureşti a fost mai mult decât o alegere dificilă, a fost din punctul meu de vedere o alegere imposibilă.

Cum a fost posibil ca tot spectrul politic din România, coalizat în 2 mari conglomerate (PD-L pe de o parte şi PC-PSD-PNL pe de altă parte) să nu poată aduce în lumina reflectoarelor altceva decât pe Teo Trandafir şi Liliana Mincă. Cu alte cuvinte, alegătorii bucureşteni au avut de ales între două ţaţe.

Deşi se bucură de notorietate, datorită statutului de realizator de emisiuni TV, Teo Trandafir mi-a displăcut întotdeauna, datorită prestaţiei sale publice. Atitudinea tipică de ţaţă de cartier, care ţipă şi zbiară la televizor, se scălâmbăie în faţa camerelor şi proliferează o subcultură tipică de Dâmboviţa mi s-a părut mereu ieftină şi lejer suburbană. M-am întrebat întotdeauna ce-o fi plăcând publicului la circul ăsta ieftin, dar într-o ţară în care manelismul a devenit politică de stat nimic n-am mai trebui să ne mire.

Dar Teo Trandafir nu s-a mai mulţumit cu statutul de clown TV si acum vrea să facă politică, să ia decizii pentru noi. E convinsă că activitatea ei de până acum o îndreptăţeşte la postul de parlamentar. Că doar în România toată lumea se pricepe la politică, nu?

Pe de altă parte, Liliana Mincu este un personaj absolut şocant. Mi-o amintesc şi pe ea de mult timp, de pe vremea când parcă era directorul Loteriei Române şi devenise celebră cu o replică de genul „ce contează, sunt frumoasă...". Cu o privire fixă, care din punctul meu de vedere denotă un anumit dezechilibru psihic şi cu aceeaşi atitudine de ţaţă ca în cazul lui Teo Trandafir, Liliana Mincu a fost un candidat de coşmar. Pe mine nominalizarea ei m-a surprins profund. Cum poate o coaliţie formată din 3 partide importante: PC, PSD şi PNL să iasă în faţă cu un astfel de candidat? Înţeleg că era vorba despre un algoritm politic şi că PC avea dreptul să nominalizeze de această dată candidatul, dar mi se părea normal ca liderii PSD şi PNL să aibă măcar un drept de veto asupra persoanei nominalizate. Pe de altă parte PC nu ar fi trebuit niciodată să vină cu o astfel de propunere, cea mai penibilă cred care putea fi făcută. Un candidat no name (de genul tânărului preşedinte al PC) ar fi adus cu siguranţă mai multe voturi decât acest personaj caragialesc.

Rezultatul s-a văzut: prezenţă foarte scăzută la vot, de fapt cea mai scăzută prezenţă înregistrată la vot în istoria României!!!… Au ieşit la vot doar oamenii mobilizaţi de partide şi în unele cazuri şi aceia s-au urnit cu greu.

Personal mă bucur că nu sunt un alegător din colegiul 19 din Bucureşti pentru că mi-ar fi fost imposibil să îmi exprim opţiunea. Nu am lipsit niciodată de la vot, în nici unul din cazurile alegerilor dificile pe care exerciţiul democratic mi le-a pus în faţă în ultimii ani, dar de data asta mi-ar fi fost imposibil să o fac.

Ce se întâmplă cu ţara asta oameni buni? Chiar asta e tot putem da? Oamenii cei mai reprezentativi pentru alegătorii respectivului colegiu nu puteau fi altceva decât două ţaţe, două semidocte?... Continuăm să ne bălăcărim în subcultură şi mediocritate… Se va termina vre-odată circul ăsta de doi bani şi o să ne apucăm şi noi de treabă, cu oameni serioşi şi responsabili? Sau mergem mai departe pe filonul candidatilor de tip EBA, că doar s-a demonstrat că se poate şi aşa?… Personal m-am să săturat! Vreau altceva!!!
 

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.