Articole recente

Alergând spre un maraton

in
Alergând spre un maraton

Am 43 de ani și am alergat primul meu maraton. Adică în total (pe ceasul meu) aproape 43 de kilometri.

Sincer, nu mi-am imaginat niciodată c-o să alerg un maraton. Nu era în lista mea de to do-uri. 

Am încheiat oarecum conturile cu sportul în urmă cu vreo 20 de ani. Să alerg și un kilometru mi se părea o aventură și un mare efort. Alergam doar între task-uri și între rolurile mele diferite de la job, de acasă, sau din proiectele mele pentru comunitate.  

Apoi, în vara lui 2013 mi-am rupt piciorul. În câteva luni urma să trec de pragul celor 40 de ani. Prima tendință a fost să-mi plâng de milă, să consider că viața mea se va schimba de acum doar în rău. În final am ales altceva. M-am ambiționat și cu piciorul încă în ghips am luat o decizie care s-a dovedit mai apoi foarte importantă: ca la fix un an după fractură să alerg un semimaraton.  mai departe»

Copiii față în față cu reacțiunea

2012, protestul "112 - Salvați România"

Unul din lucrurile pe care nu le faci NICIODATĂ într-un conflict care a escaladat deja, e să ataci teme foarte sensibile și foarte personale. Iar un lucru mai personal decât relația părinte-copil nu există! E exact genul ăla de temă pe care, indiferent ce părere ai avea tu, pur și simplu nu o abordezi. Nu te bagi. Pentru că atingi resorturi extrem de sensibile, iar ele se întorc împotriva ta ca un bumerang, făcându-te să pici mult mai prost decât erai deja și reducând major șansa oricărei reconcilieri sau reparări de imagine. 

Atacurile unor membri și lideri PSD la adresa părinților care și-au dus copiii la proteste e ultima greșeală majoră pe care putea PSD să o facă în "conflictul Ordonanțelor" pentru a tensiona și mai mult situația. 

De ce asta? În primul rând pentru că relația părinte-copil se consumă EXCLUSIV ÎNTRE EI. Fără arbitri! Cu excepția cazurilor grave de abuz nimeni și nimic nu are voie să intervină acolo! Poți evident oferi un feed-back de îmbunătățire, dar niciodată n-ai voie să formulezi o acuză.   mai departe»

Prieteni și "dujmani"

Prieteni și "dujmani"

Știți care e una din caracteristicile manelelor? Că în ele există doar prieteni și dușmani. Nu există cale de mijloc. E de altfel o caracteristică a primitivismului care domină acest gen muzical.

Din păcate cam asta a ajuns și Aradul azi. Nu se mai discută pe fondul problemelor, nu mai există dezbatere, nu mai există deschidere pentru a asculta și "cealaltă opinie". 

Fenomenul s-a născut și a fost ulterior propagat de la cel mai înalt nivel al administrației orașului până la nivelul cetățeanului de rând. Iar după ani de zile de degradare continuă a devenit un modus vivendi.   mai departe»

Când feminismul devine un scop în sine

Când feminismul devine un scop în sine

Feminismul a apărut în vremuri când drepturile femeilor erau în mod repetat încălcate. Și alături de alte mișcări care luptau pentru a stopa abuzurile la adresa femeilor și pentru a le obține drepturi și libertăți egale cu ale bărbaților, a reputat multe reușite. Doar că în timp, mai ales în societăți în care femeile și-au afirmat deja poziția în societate, în multe cazuri feminismul e dus la extreme, e transformat într-un political corectness absurd. În felul ăsta feminismul prost înțeles devine o armă. Împotriva unor oameni care nu merită asta.  mai departe»

Aeroportul Arad - cronica unei morți anunțate?

Aeroportul Arad - cronica unei morți anunțate?

Prostie, lipsă de viziune sau șmecherie? Așa s-ar putea intitula ultimul episod din spectacolul de prost-gust jucat în ultimii ani de administrația locală arădeană pe tema Aeroportului din Arad!

Să reluăm rapid câteva fapte:   mai departe»

Cum ne putem schimba în bine orașul?

Cum ne putem schimba în bine orașul?

Aradul a ajuns ca un sat fără stăpân. Clădirile de patrimoniu se prăbușesc peste noi, sportul e în moarte clinică, cultura e un cuvânt desuet, iar parcurile și stadioanele au devenit betoane. La capul acestui cortegiu funerar ne cântă din când în când, pe bani publici, Gheorghe Falcă în duet cu Tinu Veresezan.

E momentul schimbării. Nu una mimată. Una serioasă și asumată. Una totală!

Cum putem face asta?

În primul rând mergând la vot. Statul acasă și datul cu părerea, adesea sporturi naționale nu ajută. Mai degrabă încurcă. În plus, dacă stăm acasă și tăcem, dăm în mod tacit un vot pentru continuarea aceleiași stări de lucruri. 

Argumentul cu “nu merg la vot, pentru că nu am cu cine/ce vota” nu mai ține anul ăsta. Chiar avem ce vota. Avem cel mai fain candidat pe care ni-l puteam dori pentru Arad: inteligent, deschis, onest, atașat de valorile orașului, implicat civic.  mai departe»

Prima mea alergare montană - Salzburg 2015

Prima mea alergare montană - Salzburg 2015

La început de an mi-am propus câteva lucruri pentru 2015. Unul din ele era ca în luna iunie să alerg proba de 26 de km de la Ultramaratonul din Salzburg. Și cum de regulă ce-mi propun sau spun fac, în week-end-ul trecut a sosit dead-line-ul!

A fost prima mea alergare montană. A fost și cea mai lungă cursă pe care am alergat-o vreodată. Și ca să fie provocarea maximă, până la capăt, în ziua cursei a început să plouă de dimineață și era foarte frig (între 6-10 grade). O ploaie rece, uneori măruntă, alteori torențială, în rafale puternice.   mai departe»

Susțin desființarea Zonei Libere Curtici!

Susțin desființarea Zonei Libere Curtici!

În ultimele 2 zile văd o avalanșă de știri "la comandă" pe tema desființării Zonei Libere Curtici, scrise de oameni care habar nu au despre ce e vorba și dirijate de beneficiarii acestui sistem căpușă, care de mulți ani pompează bani grei în buzunarele "clientelei de partid".

Așadar, pe scurt opinia mea pe această temă:  mai departe»

Dincolo de demagogie. 24 de măsuri pentru relansarea economiei

Dincolo de demagogie. 24 de măsuri pentru relansarea economiei

Economia României e ca un autoturism care se deplasează cu motorul gripat. Se chinuie din răsputeri, are potențial, dar totuși, undeva e o frână pusă care-l blochează din drum.

Măsurile necesare pentru a debloca economia nu sunt deloc complicate, dar vizează câteva reforme profunde, de sistem, respectiv o viziune pe termen lung. Ce ne propunem noi ca țară să fim? Cum “ne vindem” investitorilor locali sau străini pe care vrem să-i convingem că aici e un mediu propice pentru banii lor.

Din păcate acest gen de viziune a lipsit complet și permanent României în ultimii ani. La fel ca în aproape toate domeniile de activitate luăm măsuri punctuale, de regulă reactive, și fără nici un fel de construcție solidă pentru viitor.

Mi-am propus de mult să scriu opinia mea vis-a-vis de “ce e de făcut?”. Dar am fost convisă că aceste măsuri vor veni ca rezultat al analiștilor economici sau a “think tank-urilor” partidelor politice (că doar e campanie electorală, fiecare ar trebui să aibe o viziune serioasă în direcția asta).  mai departe»

De ce votez DA la Referendum?

De ce votez DA la Referendum?

Încă de la început vreau să menționez că nu sunt fan al USL, cu atât mai puțin al liderilor USL. Mi-e antipatic Victor Ponta (nu de azi de ieri ci de ani de zile) și mi-e indiferent Crin Antonescu (cândva mi-era simpatic, dar în ultimii ani simpatia mi-a scăzut transformându-se în indiferență).

Așadar, motivația mea la Referendum nu are absolut nici o legătură cu alte formațiuni politice, cum de regulă fanii lui Băsescu și ai PD-L tind să-i catalogheze pe toți cei care s-au săturat de mizeriile făcute de gașca lor.  mai departe»