Avem o Europă. Cum procedăm?

Uniunea Europeană s-a născut de la un vis. Cei care i-au pus bazele au fost oameni cu viziune şi idealuri înalte, ca Robert Schumman, Kondrad Adenauer, Jean Monet sau Alcide de Gasperi. Visul lor a fost dus mai departe de alţi vizionari: Edward Heath, Francois Mitterrand, Helmut Kohl sau Jacques Delors.

Europa pe care şi-o doreau era o Uniune a valorilor, un spaţiu puternic şi unit în diversitate.

Mai este Europa de astăzi cea la care ei au visat ?

Ştirile ultimelor zile ne relevă informaţii şocante. Grecia a admis public că a furnizat informaţii false Uniunii Europene. Bulgaria i-a urmat în seria dezvăluirilor, recunoscând că a furnizat informaţii false Uniunii cu privire la dimensiunea reală a deficitului său bugetar. Cu siguranţă în următoarele săptămâni sau luni şi alte state se vor adăuga pe această listă.

Încrederea între statele Uniunii a început să se clatine, iar disponibilitatea acordării de sprijin între statele membre a scăzut substanţial.

În contextul actualei crize economice globale, solidaritatea statelor şi sprijinul reciproc sunt repere fundamentale. Datoria publică a majorităţii statelor europene a crescut substanţial în ultimul an, ceea ce va face ca revenirea economică a acestor state să fie foarte greoaie şi să dureze mult mai mult decât se estima iniţial. Şi tocmai în acest moment, acele repere fundamentale ale Uniunii, pe care le menţionam mai devreme sunt mai fragile ca oricând.

E foarte important să înţelegem de ce s-a ajuns aici şi mai ales cum vom reuşi să revenim pe “macazul” corect al Uniunii. E mai mult decât evident că avem inclusiv o problemă de leadership, nu doar la nivelul unor state membre ci chiar la nivelul Uniunii. Şi mă tem că vor fi necesare măsuri care să o scuture din temelii, pentru a o reaşeza pe baze de încredere reciprocă şi valori comune asumate, aşa cum au clădit-o iniţial fondatorii ei.

Nu e suficient că am reuşit să construim o Uniune Europeană. Dacă ea nu va fi cu adevărat şi o uniune a valorilor, respectiv daca nu vom reuşi să gestionăm acest spaţiu comun de pe poziţii de respect şi responsabilitate, atunci ea nu va fi decât o tristă alăturare a unor ţări care prin asta încearcă să îşi maximizeze beneficiile.

Aşadar, provocarea e deschisa. Avem o Europă... Mai departe cum procedăm?

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.