Jurnale

Erorile şi ororile Ordonanţei 58

În ultimele zile spaţiul public a fost animat de discuţii şi comentarii aprinse pe tema Ordonanţei de Urgenţă 58/2010.

Motivele acestui impact major? Numeroasele erori şi injustiţii introduse de această ordonanţă. Dar nu în ultimul rând faptul că ea afectează în mod direct numeroase personalităţi din viaţa culturală şi artistică a României, respectiv îi afectează pe jurnalişti, în ambele cazuri profesii cu maximă expunere mediatică.

Revolta acestora este absolut îndreptăţită. Singura problemă e că am fost atât de oripilaţi de modul în care aceste noi măsuri fiscale au fost puse în practică, de nesfârşitele cozi la ghişee şi umilinţele asociate acestora, încât ne-am axat aproape exclusiv în discuţii pe această temă şi suntem pe punctul să ne scape o serie de erori mult mai grave, introduse pe fond de acest nou act normativ.  mai departe»

Ultima lovitură de topor a Guvernului Boc

Încă de la instalarea în funcţie, Guvernul Boc a lovit permanent, constant, în mediul privat. Efectele? N-are rost să mai vorbim despre ele. Le vede şi le simte azi toată lumea.

Nu trebuie să fii mare expert în economie ca să înţelegi câteva reguli simple după care funcţionează acest sistem, una din ele fiind cea conform căreia, dacă distrugi elementele care îţi generează venit, vei sfârşi prin a nu mai încasa nimic. Daca măreşti povara fiscală peste o anumită limită, ea îşi va devora propria masă… deci în concluzie, într-un limbaj foarte simplu, vei avea taxe mai mari şi încasări mai mici…

Nu o să revin la lunga listă de erori săvârşite de Guvern împotriva mediului privat. Am scris de mai multe ori despre ele, punctual, la fiecare măsură greşită. Şi din păcate, ceea ce anticipam, s-a întâmplat de fiecare dată.  mai departe»

Arta autodistrugerii!

În urmă cu un an şi jumătate Guvernul României anunţa primul set de măsuri anti-criză. Le-am considerat greşite şi am estimat că efectele lor vor fi contrare, adică vor adânci criza, respectiv am scris mai multe articole la vremea respectivă despre asta.  mai departe»

Când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul!

Cultura arădeana a fost destul de ferită de cutremure în ultimii ani, cu mici excepţii. Poate pentru că nu era considerat un subiect cu miză mare, poate pentru că era ultimul pe lista de priorităţi…

Cu toate astea, în puţinele cazuri în care am asistat la mazilirea unor şefi de instituţii sau chiar instituţii de cultură locală, vocea şi reacţia comunităţii „culturale” locale a fost extrem de slabă, aproape inexistentă. Îmi amintesc cazul lui Dan Antoci, un om care a reuşit să construiască o adevărată comunitate a copiilor la Teatrul de Marionete şi care a fost schimbat de la o zi la alta, fără multe explicaţii, spre dezamăgirea copiilor care au aşteptat în continuare, duminici la rând, să se reîntâlnească cu “nenea Dan”; sau cazul lui Dorin Frandeş, care a condus ani de zile, cu rezultate, Filarmonica arădeană, şi a cărui schimbare a fost la fel de intempestivă şi neînsoţită de argumente (oricare ar fi fost ele).  mai departe»

Tupeul lui Băsescu

Astăzi preşedintele Băsescu a ieşit la rampă pentru a anunţa măsurile dure, de austeritate, menite „a scoate România din criză”.

Imediat am observat reacţiile multor “deontologi” care au sărit rapid să-l laude pe Preşedinte, fie pentru curajul său, fie pentru alegerea „variantei corecte”, fie pentru atacul dur la bugetarii care “sug sângele poporului”…

Bineînţeles că vinovatul public nr. 1 este Premierul Boc, iar Preşedintele este din nou salvatorul patriei.

Din punctul meu de vedere Băsescu este culmea cinismului şi a tupeului. Un Preşedinte care în ultimii ani a sfidat permanent voinţa românilor, le-a dat cu tifla de câte ori a putut şi a protejat tacit toate hoţiile şi ticăloşiile din România. Ba mai mult, de numeroase ori le-a încurajat!

Boc nu este altceva decât produsul lui Băsescu. Un individ mărunt, şi la propriu şi la figurat, incompetent, fără coloană vertebrală, marioneta perfectă pentru un preşedinte bolnav de putere.  mai departe»

Alegerea imposibilă

Alegătorii din colegiul 19 din Bucureşti au fost puşi duminică în faţa unei alegeri imposibile. Din punctul meu de vedere au existat multe alegeri dificile în România ultimilor ani (a trebui să alegi între Iliescu şi Vadim sau între Băsescu şi Geoană fiind doar două exemple clasice). Dar episodul care s-a consumat duminică în Bucureşti a fost mai mult decât o alegere dificilă, a fost din punctul meu de vedere o alegere imposibilă.

Cum a fost posibil ca tot spectrul politic din România, coalizat în 2 mari conglomerate (PD-L pe de o parte şi PC-PSD-PNL pe de altă parte) să nu poată aduce în lumina reflectoarelor altceva decât pe Teo Trandafir şi Liliana Mincă. Cu alte cuvinte, alegătorii bucureşteni au avut de ales între două ţaţe.  mai departe»

La Mulţi Ani Bătrână Doamnă!

La Mulţi Ani Bătrână Doamnă!

În copilărie mergeam împreună cu bunicul meu la stadion, la meciurile UTA-ei. Eram fascinată de atmosferă, deşi nu pot să spun că am prins chiar vremurile de glorie ale echipei…

Mai târziu, în adolescenţă, am început să joc baschet şi m-am rupt o vreme de stadion, preferând meciurile de la Polivalentă (şi pentru că, de-a lungul multor ani, acolo jucau colegele mele de generaţie, în frunte cu Moni Brosovszki).

Facultatea m-a purtat în alt oraş (nu tocmai drag suporterilor UTA-ei…) dar uneori, în week-end-urile când veneam acasă mă întorceam la stadion. Am regretat declinul Bătrânei Doamne şi mă întrebam de ce nu reuşim să o readucem acolo unde îi e locul, în fruntea primei divizii…

În ultimii ani însă am revenit la stadion ca spectator fidel, de data asta împreună cu copiii mei, şi asta în special datorită suporterilor pe care îi are UTA, galeriei şi atmosferei de pe stadion.  mai departe»

Avem o Europă. Cum procedăm?

Uniunea Europeană s-a născut de la un vis. Cei care i-au pus bazele au fost oameni cu viziune şi idealuri înalte, ca Robert Schumman, Kondrad Adenauer, Jean Monet sau Alcide de Gasperi. Visul lor a fost dus mai departe de alţi vizionari: Edward Heath, Francois Mitterrand, Helmut Kohl sau Jacques Delors.

Europa pe care şi-o doreau era o Uniune a valorilor, un spaţiu puternic şi unit în diversitate.

Mai este Europa de astăzi cea la care ei au visat ?

Ştirile ultimelor zile ne relevă informaţii şocante. Grecia a admis public că a furnizat informaţii false Uniunii Europene. Bulgaria i-a urmat în seria dezvăluirilor, recunoscând că a furnizat informaţii false Uniunii cu privire la dimensiunea reală a deficitului său bugetar. Cu siguranţă în următoarele săptămâni sau luni şi alte state se vor adăuga pe această listă.  mai departe»

De ce e important consensul cu privire la Legea educaţiei?

Iarăşi se schimbă legea educaţiei şi iarăşi o facem în mare grabă, pe genunchi…

Educaţia este fundamentală pentru orice stat. E domeniul cu cea mai mare influenţă asupra viitorului unei naţiuni, motiv pentru care necesită o atenţie specială.

Orice schimbări în sistemul de educaţie au efecte majore în timp, asupra unor întregi generaţii.

Iată de ce cred că e un subiect către care întreaga societate românească ar trebui să se aplece cu mult mai multă atenţie, cu mult mai puţină încrâncenare şi cu foarte multă dorinţa de a oferi soluţii trainice şi benefice pentru viitor. Aici nu e loc de ambiţii personale, de ranchiună sau orgolii, e locul în care vorbim despre viitorul copiilor noştri şi ar trebui să cumpănim foarte bine înainte de a lua orice decizie.

Sistemul românesc de educaţie trebuie reformat. Nu există nici un dubiu cu privire la asta. Dar nu trebuie reformat oricum şi cu orice preţ.  mai departe»

Antreprenor versus manager

articol publicat in revista Consulting Review

Unul din cele mai noi concepte în business îl reprezintă cel de „Corporate entrepreneurship”, adică o transpunere a practicilor antreprenoriale în cadrul managementului marilor corporaţii.

Ce vrea să însemne asta? Să înţelegem că modelul de management corporatist, atât de mult elogiat în ultimii 20 de ani nu este cu adevărat cheia succesului ? Sau că toate MBA-urile, cursurile de management, leadership, strategic planning etc… la care participă managerii de corporaţii nu deţin cheia succesului şi nu oferă toate răspunsurile la provocările cărora trebuie să la facă faţă aceşti manageri?  mai departe»