De ce e important consensul cu privire la Legea educaţiei?

Iarăşi se schimbă legea educaţiei şi iarăşi o facem în mare grabă, pe genunchi…

Educaţia este fundamentală pentru orice stat. E domeniul cu cea mai mare influenţă asupra viitorului unei naţiuni, motiv pentru care necesită o atenţie specială.

Orice schimbări în sistemul de educaţie au efecte majore în timp, asupra unor întregi generaţii.

Iată de ce cred că e un subiect către care întreaga societate românească ar trebui să se aplece cu mult mai multă atenţie, cu mult mai puţină încrâncenare şi cu foarte multă dorinţa de a oferi soluţii trainice şi benefice pentru viitor. Aici nu e loc de ambiţii personale, de ranchiună sau orgolii, e locul în care vorbim despre viitorul copiilor noştri şi ar trebui să cumpănim foarte bine înainte de a lua orice decizie.

Sistemul românesc de educaţie trebuie reformat. Nu există nici un dubiu cu privire la asta. Dar nu trebuie reformat oricum şi cu orice preţ.

În ultimii 20 de ani sistemul românesc de educaţie a beneficiat de numeroase schimbări, toate puse sub semnul reformei. De ce nu suntem atunci mulţumiţi şi nu simţim că am evoluat cu adevărat? De ce multe în multe cazuri s-a revenit asupra unor schimbări produse şi de multe ori am făcut paşi înainte şi înapoi pe aceeaşi temă, bulversând tot mai grav atât copiii cât şi părinţii (adică tocmai pe beneficiarii actului de educaţie)?

Răspunsul e unul singur: pentru că niciodată nu a existat un consens cu privire la schimbarea legii educaţiei, pentru că întotdeauna cineva a dorit să se facă “aşa cum vreau eu” şi pe cât se poate “să dau celorlalţi o lecţie”.

Consensul este esenţial în adoptarea legilor fundamentale ale oricărui stat. Asta pentru că o lege adoptată printr-un larg consens (al forţelor politice, civice, respectiv a partenerilor de dialog social) va fi o lege stabilă, însuşită de o pătură largă a societăţii şi astfel nu va exista tentaţia “reformării” ei de fiecare dată când se schimbă un regim politic.

Consensul nu este o iluzie, o utopie. Sigur, atunci când vorbim despre consens fiecare dintre părţi va simţi că unele aşteptări nu îi sunt împlinite. Dar pe ansamblu, majoritatea actorilor implicaţi în acest proces se vor simţi reprezentaţi, ceea ce va conferii respectivei legi stabilitate, iar sistemului în sine îi va conferi coerenţă şi durabilitate. O lege imperfectă este întotdeauna preferabilă unei schimbări şi instabilităţi permanente, atunci când vorbim despre un subiect de o asemenea amploare şi importanţă.

Din punctul meu de vedere actualul proiect al legii educaţiei este unul dintre cele mai proaste adoptate în România post decembristă. Iar dacă îl adoptăm acum în grabă, fără o matură chibzuinţă, fără dezbateri pe fond cu toţi actorii implicaţi (şi nu mă refer doar la politicieni şi sindicate, mă refer inclusiv la beneficiarii actului de educaţie: copiii, respectiv părinţii) nu vom avea decât o nouă lege proastă, care va fi dinnou modificată fundamental la prima schimbare a spectrului politic... Cu efecte dureroase  pentru cei care trebuie să suporte mereu efectele acestor schimbări, respectiv cu costuri pe măsură (suportate de aceiaşi nefericiţi beneficiari ai actului de educaţie).

E cam mare preţul orgoliului, nu-i aşa? Iar în spatele unui orgoliu mare stau întotdeauna caractere extrem de mici…. Să fie tot un efect al sistemului de educaţie în care s-au format cei ce decid azi pentru viitorul copiilor noştri?

Comentarii

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.