Arad

Warning: Creating default object from empty value in taxonomy_term_page() (line 33 of /home/ac/d6/html/modules/taxonomy/taxonomy.pages.inc).

Despre viitorul Consiliu Local Arad

Despre viitorul Consiliu Local Arad

Ultimii 4 ani ne-au demonstrat cât e de trist să ai un Consiliu Local (la fel de valabilă remarca și pentru Consiliul Județean) dominat de oameni care nu au curajul unei opinii personale, care votează la comanda unui lider de partid, care nu țin deloc cont atunci când votează de nevoile și așteptările arădenilor, respectiv care nu au nici o implicare reală în comunitate.

Îmi doresc un Consiliu Local total diferit de acesta, cu oameni care au curajul propriei opinii, cu oameni responsabili și care nu acționează la comanda cuiva, dar mai ales cu oameni care să fi demonstrat că sunt implicați permanent în viața “Cetății”, cu proiecte concrete și nu doar în perioada campaniei electorale.

În concluzie m-am uitat prin comparație pe listele cu candidați ale formațiunilor care, conform sondajelor existente până în prezent, vor depăși pragul electoral, luând una câte una primele poziții.  mai departe»

Două trăsuri

Arh. Szántay Lajos (Gheorge Lanevschi)
Arh. Szántay Lajos (Gheorge Lanevschi)

Recent am citit o carte despre viața și opera lui Ludovic Szántay. Inițiativă lăudabilă a Uniunii Arhitecților din România, cartea sub semnătura lui Gheorghe Lanevschi, ar trebui citită de toți iubitorii Aradului. Ea conține printre altele și câteva pasaje care redau exact spiritul începutului de secol în Arad, eleganța, respectul și nu în ultimul rând grija aleșilor urbei pentru cetățeni.

Un pasaj care, printre altele, mi-a rămas în minte, e o evocare a momentului în care Ludovic Szántay, foarte probabil cel mai prestigios arhitect arădean al tuturor timpurilor și autorul a numeroase opere splendide de arhitectură din Arad (Palatul Cultural, Biserica Roșie, Palatul Băncii Naționale, Gara Centrală, Palatul Bohus, Palatul Lloyd, etc.), și-a construit propriul palat, cel de pe strada Horia. La momentul respectiv Szantay ocupa o poziție importantă în lumea bună a Aradului, era membru în numeroase organizații și comisii, Președinte al Societății Filarmonice, membru al Institutului Cultural al orașului liber regesc Arad, membru în Comisia de Arhitectură, Urbanism și Parcuri din cadrul Uniunii Arhitecților din Arad, membru sau președinte a numeroase comisii de jurizare locale, naționale sau internaționale al unor concursuri pentru edificii publice, etc.  mai departe»

Tristețea sportului arădean

Tristețea sportului arădean

Când eram copil tatăl meu mi-a spus odată: “Dacă nu-ți propui să ajungi campion mondial nici campion județean nu ai să ajungi niciodată!”. Am fost campioană județeană de multe ori, semn că oi fi înțeles ceva din toată treaba asta.

Povestea cu “campionul mondial” se verifică la fel de bine și în business. Dacă nu ai idei clare, dacă nu ai ținte înalte și viziune pe termen lung nu ai nici o șansă să realizezi ceva semnificativ, să faci diferența.

Tristețea mea e că trăiesc într-un oraș care în trecut avea viziune, avea standarde înalte, iar astăzi nu are nici o direcție clară, nici o perspectivă, ba mai mult, se zbate într-o cruntă mediocritate, în toate domeniile.  mai departe»

Cultura şi pistolul - episodul 2

În urmă cu câteva luni scriam un articol cu titlul „Când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul”. Reiau o frază din finalul acelui articol, pe care o scrisesem cu referire la lipsa de reacţie a intelectualităţii locale la demiterea lui Ovidiu Balint de la conducerea Casei de Cultură a Municipiului: „La fel ca în cazul celorlalte maziliri din trecut (de persoane sau instituţii), elita intelectuală locală tace, confirm principiului „mai bine să tac, pentru că altfel mi se poate întâmpla şi mie…”. Ei bine, cred că li se va “întâmpla” pe rând tuturor celor care speră azi să se salveze prin tăcere. E doar o problemă de timp până le va veni şi lor rândul. mai departe»

Proiectul "Arad, dragostea mea!" revine

Proiectul "Arad, dragostea mea!" revine

"Arad, dragostea mea!", un proiect foarte iubit de copii din școlile arădene, revine într-o nouă ediție începând din luna noiembrie 2010.

Istoricul proiectului

Mișcarea Arădeană a lansat în luna martie proiectul „Arad, dragostea mea!”, un proiect educațional care are ca scop sensibilizarea copiilor din școlile arădene cu privire la valorile și frumusețea Aradului.  mai departe»

Când aud cuvântul cultură îmi vine să scot pistolul!

Cultura arădeana a fost destul de ferită de cutremure în ultimii ani, cu mici excepţii. Poate pentru că nu era considerat un subiect cu miză mare, poate pentru că era ultimul pe lista de priorităţi…

Cu toate astea, în puţinele cazuri în care am asistat la mazilirea unor şefi de instituţii sau chiar instituţii de cultură locală, vocea şi reacţia comunităţii „culturale” locale a fost extrem de slabă, aproape inexistentă. Îmi amintesc cazul lui Dan Antoci, un om care a reuşit să construiască o adevărată comunitate a copiilor la Teatrul de Marionete şi care a fost schimbat de la o zi la alta, fără multe explicaţii, spre dezamăgirea copiilor care au aşteptat în continuare, duminici la rând, să se reîntâlnească cu “nenea Dan”; sau cazul lui Dorin Frandeş, care a condus ani de zile, cu rezultate, Filarmonica arădeană, şi a cărui schimbare a fost la fel de intempestivă şi neînsoţită de argumente (oricare ar fi fost ele).  mai departe»

La Mulţi Ani Bătrână Doamnă!

La Mulţi Ani Bătrână Doamnă!

În copilărie mergeam împreună cu bunicul meu la stadion, la meciurile UTA-ei. Eram fascinată de atmosferă, deşi nu pot să spun că am prins chiar vremurile de glorie ale echipei…

Mai târziu, în adolescenţă, am început să joc baschet şi m-am rupt o vreme de stadion, preferând meciurile de la Polivalentă (şi pentru că, de-a lungul multor ani, acolo jucau colegele mele de generaţie, în frunte cu Moni Brosovszki).

Facultatea m-a purtat în alt oraş (nu tocmai drag suporterilor UTA-ei…) dar uneori, în week-end-urile când veneam acasă mă întorceam la stadion. Am regretat declinul Bătrânei Doamne şi mă întrebam de ce nu reuşim să o readucem acolo unde îi e locul, în fruntea primei divizii…

În ultimii ani însă am revenit la stadion ca spectator fidel, de data asta împreună cu copiii mei, şi asta în special datorită suporterilor pe care îi are UTA, galeriei şi atmosferei de pe stadion.  mai departe»

Proiectul "Arad, dragostea mea!"

Motivaţie

Suntem nemulţumiţi de felul în care arată oraşul nostru, de lipsa de respect pentru valorile şi spiritual său, ne doare degradarea unor monumente arhitecturale, ne revoltă distrugerea spaţiilor verzi şi ne întristează nepăsarea multora din concetăţenii noştri.

Considerăm că cele mai multe rele provin din necunoaşterea oraşului, spiritului, istoriei şi valorilor sale, dar mai ales datorită faptului că nu am învăţat să iubim Aradul şi să îi preţuim frumuseţea.

De multe ori este vorba despre interese de moment. Dar uneori e vorba doar despre nepăsare, iar cel mai adesea e vorba pur şi simplu despre necunoaştere.  mai departe»