Tristețea sportului arădean

Tristețea sportului arădean

Când eram copil tatăl meu mi-a spus odată: “Dacă nu-ți propui să ajungi campion mondial nici campion județean nu ai să ajungi niciodată!”. Am fost campioană județeană de multe ori, semn că oi fi înțeles ceva din toată treaba asta.

Povestea cu “campionul mondial” se verifică la fel de bine și în business. Dacă nu ai idei clare, dacă nu ai ținte înalte și viziune pe termen lung nu ai nici o șansă să realizezi ceva semnificativ, să faci diferența.

Tristețea mea e că trăiesc într-un oraș care în trecut avea viziune, avea standarde înalte, iar astăzi nu are nici o direcție clară, nici o perspectivă, ba mai mult, se zbate într-o cruntă mediocritate, în toate domeniile.

N-am auzit de ani de zile, din partea niciunei administrații ce-și propun ei să devină Aradul. Care să fie caracteristica noastră ca oraș? Sau unde ne propunem să fie zona noastră de excelență. Nu ne propunem decât lucruri mărunte și cu efecte pe termen scurt (să mai asfaltăm 3 străzi, să mai punem 2 canalizări, să mai desființăm un spațiu verde, să mai plantăm 3 semafoare) și inclusiv lucrările astea le facem prost și de mântuială.

În trecut Aradul a fost unul din cele mai importante orașe culturale din România (primul Teatru și primul Conservator din România), unul din cele mai importante orașe din punct de vedere economic (cel mai puternic centru economic din Transilvania în 1937), unul din cele mai importante orașe în domeniul sporturilor (numeroși campioni mondiali și olimpici, ca să nici nu vorbim de nenumăratele titluri naționale la diferite sporturi, Campioana Provinciei la fotbal, etc.). Și lista poate continua. Azi nu ne numărăm la capitolul excelență la nimic. Nici măcar nu avem viziunea a ce am vrea să fim în viitor. Iar la anumite capitole am pierdut oricum startul.

Chiar dacă ne-am propune să devenim un important oraș cultural, nu mai putem deveni “Capitala culturală a României” (deși istoria noastră ne-ar recomanda pentru asta), pentru că titlul ăsta a fost deja adjudecat de Sibiu (un oraș căruia nu i-a lipsit deloc viziunea în administrația publică locală). Nu ne putem propune să devenim cel mai puternic centru industrial din România (și în opinia mea nici nu ar trebui să o facem). Nu ne putem propune să devenim cel mai important centru medical din România pentru ca Clujul se luptă cu succes pentru acest statut. Nu ne putem propune nici măcar să devenim cel mai important oraș universitar al României, pentru că există câteva centre universitare de tradiție care luptă între ele pentru adjudecarea acestui titlu. Am fi putut să ne propunem să devenim un important centru turistic, dar suntem foarte departe de asta și nici măcar una din puținele investiții în domeniul turistic făcute în Arad, Centrul de informare turistică din centrul orașului nu funcționează. Ca să nu mai vorbim de faptul că mutilăm sau demolăm clădiri și monumente istorice și că nu suntem prin nimic un oraș “turist friendly”.

Ar putea să pară trist, dar eu nu sunt tristă deloc, pentru că dacă aș fi unul din mai-marii orașului mi-aș propune altceva, un lucru pe care îl am în minte de foarte mulți ani, și anume să devenim “cel mai sănătos oraș din România”. Și asta nu înseamnă doar spații verzi și locuri de agrement. Înseamnă un anume standard de viață și respect pentru arădeni, dar mai ales înseamnă un oraș foarte implicat în dezvoltarea și cultivarea sporturilor, la toate nivelurile.

Personal, mi-aș propune ca Aradul să devină “Capitala sporturilor în România”. Asta ar însemna implicit o populație mult mai sănătoasă, o mentalitate mai sănătoasă, orientată spre fair-play, colaborare și spirit de echipă, ar însemna terenuri de sport, baze sportive, stadioane, ar însemna accesul către sport pentru orice copil din oraș, nu doar pentru cei cu posibilități materiale.
Din păcate, tot ce s-a întâmplat în Arad în ultimii ani contrazice total această dorința a mea. Sportul Arădean se află în cel mai trist și deprimant moment din viața sa.

Sub actuala administrație:

  • au fost demolate 2 stadioane simbol ale Aradului (unul din ele avand chiar o seminficație istorică, pentru că acolo s-a jucat primul meci de fotbal din România)
  • cele mai multe baze sportive din Arad au ajuns în ruină
  • UTA, club simbol al Aradului, supranumită Campioana Provinciei se zbate în mediocritate, cu groaznice probleme financiare, și cu un pericol iminent de desființare
  • echipa de baschet masculin, în urma cu doar câțiva ani campioană a României s-a desființat
  • echipa de baschet feminin, de 8 ori campioană a României, iar în acest an deținătoare a 3 trofee are și ea mari probleme financiare; în final se pare că a primit un ajutor destul de modest din partea Primăriei (modest pentru o echipă cu așa performanțe și modest în comparație cu bugetele alocate acestui sport de alte administrații locale din țară), dar căruia se încearcă să i se dea tenta unei “mari investiții” din partea municipalității (ca să nu vorbim despre faptul că oricum banii respectivi sunt ai noștrii, ai arădenilor, nu ai Primăriei).
  • celelalte sporturi în care Aradul excela în trecut (canotaj, tir, tenis de masă, polo, haltere, rugby) se zbat în mizerie, cele mai multe cluburi sportive luptându-se nu pentru performanță ci împotriva desființării.
  • sportul de masă a devenit inexistent în Arad
  • ca să nu mai vorbim despre cluburile de copiii care supraviețuiesc exclusiv prin sprijinul părinților și prin eforturile de nedescris ale unor antrenori inimoși
  • mulți copii talentați abandonează sportul pentru că nu se pot susține, acesta tinzând să devină în Arad un domeniu exclusivist

Și toate astea se întâmplă nu din lipsă de bani! Ci din lipsă de viziune, lipsă de interes și mai ales din foarte multă medicoritate și neînțelegere a priorităților orașului, la nivelele cele mai înalte ale administrației.

Să ne amintim doar că anul trecut Municipiul Arad a avut un excedent de 17 milioane de euro. Bani care pur și simplu nu au putut fi cheltuiți. Și din care, dacă doar o pătrime se aloca pentru sport, nivelul acestuia în Arad ar fi crescut considerabil.

Și pentru că nu îmi place să critic fără a pune nimic în loc, iată de aș face eu: exact cum scriam mai sus, mi-aș propune ca Aradul să devină “cel mai sănătos oraș din România” - ceea ce pe termen lung aduce beneficii imortante inclusiv din prisma creducerii costurilor alocate serviciilor medicale -, respectiv mi-aș propune ca Aradul să devină “Capitala Sportului în România”. Vi se pare nerealizabil? E mai mult decât realizabil chiar doar prin alocarea unei părți a excedentului bugetar din anul trecut!

Evident că a-ți propune să devii Capitala Sporturilor nu înseamnă excelență în toate sporturile și nu e atribuția administrației publice să susțină financiar toate ramurile sportive. Dar o administrație cu viziune ar alege să finanțeze cluburile sportive care fac performanță pentru a atinge excelența în 4-5 sporturi din cele cu tradiție în Arad, pentru a crea un branding local și pentru a genera atractivitate către sport în rândul copiilor, respectiv ar finanța masiv sportul de masă și cluburile de copii, pentru a crea o cultură a traiului sănătos, respectiv pentru a dezvolta mentalități sănătoase.

Așa arată Aradul din visele mele. Aradul de azi însă e un oraș trist, un oraș fără idealuri inalte, un oraș care se zbate în mediocritate în toate domeniile. E un oraș în care sportul a devenit o “Cenusăreasă” și unde fair-play-ul, în toate domeniile, e o rara avis. E un oraș în care investițiile nu se fac în oameni și pentru oameni, pentru îmbunătățirea standardului lor de viață, ci în betoane, semafoare și tăieri de pomi. În Aradul de azi, tot ce are legătură cu trecutul și adevăratele valori ale Aradului e călcat în picioare, pentru că deranjează și se încearcă înstaurarea unei noi “culturi locale” bazate pe manelism, parvenitism și tupeu.

Ce nu mă împiedică însă să rămân optimistă cu privire la viitor? Faptul că Aradul nu e un rezultat al parvenitismului “post-decembrist”. Aradul dăinuiește de secole. Au mai fost momente triste în istoria sa, i s-a mai ciuntit uneori coroana, dar a rămas aici împreună cu valorile sale perene. Cei care s-au aflat vremelnic la cârma lui au dispărut rând pe rând, au venit și au plecat, iar pe unii nici măcar istoria nu și-i mai amintește, deși în momentele lor de glorie se credeau atotputernici. Aradul a rămas, iar eu știu că într-o zi (mai devreme sau mai târziu) el își va recăpăta strălucirea. Depinde doar de noi ce standarde ne propunem...

Comentarii

Excelent! Bine punctat!

Multumesc pentru aprecieri!

Adela, se simte o asa pasiune pentru Arad!!! Imi imaginez ca cei ce conduc acum Aradul nu au aceasta pasiune, si probabil ca nu au nici un fel de "vis" privind viitorul Aradului. Sau, cel mai probabil, nu unul pozitiv. La conducerea Aradului ar trebui un om cu o astfel de pasiune si, cum spuneai, cu o viziune. Mai rau este ca ceea ce ai descris tu in acest articol se aplica la aproape toate orasele din Romania. Sunt poate doar cateva exceptii...

Multumesc mult Lavinia! Si din pacate ai dreptate. Asa e cam peste tot in Romania! :( Dar sa nu ne pierdem speranta! Dupa ploaie intotdeauna, mai devreme sau mai tarziu, rasare soarele! :)
Te pup si iti multumesc pentru comentariu!

Adela,iti inteleg pe deplin frustarea si pasiunea in acelasi timp pentru valorile care nu mai sunt apreciate a acestui oras. Aradul intr-adevar candva excela aproape in toate domeniile, dar cu timpul preocuparile oamenilor au devenit mediocre.Imi pare rau ca nu mai exista o viziune a Aradului in care sa simti ca acest oras traieste, ca preocuparile locuitorilor sai nu se reduc doar la munca si ca interesul fata de arta,cultura, calatorii, sport si distractie sa se faca simtita.
Orice ai vrea sa intreprinzi pentru a schimba amorteala si nepasarea sa stii ca ai sustinatori.

Multumesc Nicoleta!

Adela , acum ca avem o viziune care arata O DIRECTIE BUNA , CORECTA , REALISTA si REALIZABILA , cu BENEFICII CLARE SI PALPABILE pentru toti locuitorii cetatii , ACTUALI DAR MAI ALES VIITORI ....urmeaza ”doar ” sa ne strangem din ce in ce mai multi alaturi de tine si de toti cei care POT si VOR sa transforme aceasta viziune intr-un ...LUCRU BINE FACUT...:)))...Pe cel putin o ECHIPA cred ca stii deja ca poti conta ....

Multumesc mult Marius! Si da, stiu ca exista o echipa extraordinara pe care pot conta! :) Asta imi si da convingerea ca in timp, cu rabdare si perseverenta, putem aduce Aradul acolo unde trebuie sa fie!

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.