Ultima lovitură de topor a Guvernului Boc

Încă de la instalarea în funcţie, Guvernul Boc a lovit permanent, constant, în mediul privat. Efectele? N-are rost să mai vorbim despre ele. Le vede şi le simte azi toată lumea.

Nu trebuie să fii mare expert în economie ca să înţelegi câteva reguli simple după care funcţionează acest sistem, una din ele fiind cea conform căreia, dacă distrugi elementele care îţi generează venit, vei sfârşi prin a nu mai încasa nimic. Daca măreşti povara fiscală peste o anumită limită, ea îşi va devora propria masă… deci în concluzie, într-un limbaj foarte simplu, vei avea taxe mai mari şi încasări mai mici…

Nu o să revin la lunga listă de erori săvârşite de Guvern împotriva mediului privat. Am scris de mai multe ori despre ele, punctual, la fiecare măsură greşită. Şi din păcate, ceea ce anticipam, s-a întâmplat de fiecare dată.

Vreau doar să mă refer la ultima lovitură acordată de Guvern mediului privat, de data asta ţinta fiind micul business, cel care alături de afacerile de talie mijlocie ar trebui să fie baza oricărei economii.

Gradul de dezvoltare şi stabilitate al mediului economic din orice ţară nu îl dă numărul de multinaţionale prezente, nici cifra lor de afaceri sau profitabilitate. Ele sunt oricum pretutindeni pentru a vinde şi temporar acolo unde li se oferă avantaje de moment, pentru a produce. Sănătatea şi durabilitatea unei economii e dată de numărul de întreprinderi mici şi mijlocii, de micile afaceri de familie şi implicit de nivelul de trai al clasei mijlocii. Extremele, atât în materie de bunăstare cât şi de sărăcie sunt excepţiile. Criza din ultimii 2 ani a demonstrat mai bine ca oricând cum mari imperii financiare se pot prăbuşi in câteva zile lăsând în urma lor mii de oameni fără locuri de muncă, datorii, disperare şi frustrare.

Mica afacere e cea durabilă. Înteprinzătorul e cel care trudeşte în fiecare zi pentru a o ţine pe linia de plutire, pentru că de ea depinde stabilitatea şi bunăstarea propriei lui familii. De ea depinde bunăstarea propriilor angajaţi, pe care de regulă îi cunoaşte personal, pe fiecare în parte şi faţă de care resimte o responsabilitate personală. Ea nu generează fluxurile de capital ale multinaţionalelor, dar generează stabilitate, implicare în comunitate şi pe termen lung e de fapt picătura, care însumată alături de celelalte picături asemenea-i, generează prosperitatea.

Ei bine, micile afaceri au fost lovite şi ele constant în ultimii 2 ani de măsurile anti-economice ale echipei Băsescu – Boc, dar ultima le-a fost chiar dedicată. Conform sloganului prezidenţial: “de ce vă e frică nu scăpaţi”, văzând probabil că micii întreprinzători şi contributorii individuali încă se mai zbat să supravieţuiască, li s-a aplicat o ultimă lovitură, conform raţionamentului: „Dacă tot îi omorâm, măcar să-i terminăm repede, ca să nu se mai chinuie”.

Astfel, ultimele modificări ale Codului Fiscal, urmate de normele lor de aplicare (la fel de neprofesioniste, neclare şi agramate, precum articolele la care fac referire, şi precum mintea încâlcită a celor care le-au elaborat) lovesc aproape exclusiv în micii întreprinzători, în liber profesionişti, respectiv în profesiile artistice sau asimilate, adică cei plătiţi pe bază de drepturi de autor sau convenţii civile. Rezultatul, şi de această dată, nu va fi o creştere a veniturilor bugetare, ci o scădere a acestora, conjugată cu o scădere a nivelului de trai al celor afectaţi de măsură, respectiv cu creşterea economiei la negru în unele cazuri, respectiv cu creşterea fenomenului de migraţie al profesioniştilor, în alte cazuri.

Iar ambele efecte sunt profund negative. Dincolo de faptul că situaţia actuală este dramatică şi rănile aplicate mediului privat au provocat reacţii adânci şi cu efecte pe termen lung, dacă ne asumăm şi riscul de a-i pierde pe oamenii care au spirit antreprenorial şi totodată pe profesionişti, atunci şansele noastre de a ne redresa, odată eliberaţi de acest marasm băsescian, vor fi infinit diminuate.

Iar eu am început deja să le simt efectele. În ultimele 4 zile, 5 prieteni care aveau câte o mică afacere m-au anunţat că au depus armele, au decis să închidă tot şi să emigreze… Şi alţi 10-15 mi-au spus că se gândesc serios la alternativa asta, iar dacă nu se întâmplă rapid vre-o schimbare în bine, vor urma aceeaşi cale. Mi se pare şocant! Alarmant! Şi ăsta e din păcate doar începutul…
 

Comentarii

Ce spui daca am niste investitori italieni si vrem sa facem un spital privat, de douuuua luni lucram la nimic, cheltuim bani pe nimic, si am scris nici o pagina cu nimic, taxe , taxe, intalniri, taxe intalniri pe cand aia saracii nici stampila nu au ca asa e la ei. Au venit Milanezii si nu inteleg de ce suntem atat de complecsi. Risc sa pierd cel mai mare proiect pt ca toata lumea nu intelege ca atunci cand ceva e mort nu are valoare oricat de frumoasa e cladirea si daca ei vin sa investeasca statul primul lucru care il cere este CAT bagi? CAT ne daI? pai daca asa icnepe o investitie de un milion de euro in santate, auzi IN SANATATE..pai atunci ce sprijin vorbesti mai Adela ?? Oamenii astia nu stiu pe ce planeta sunt.

Asa e Horea. Am trait si eu acelasi sentiment de nemumarate ori, inclusiv cu niste investitori in Sanatate. In urma cu 7-8 ani am adus in Romania un grup de investitori care vroiau sa construiasca la Arad cea mai mare clinica de oncologie din Estul Europei, cu o tehnologie de avangarda, cu servicii medicale de cel mai ridicat nivel, care sa deserveasca nu doar Romania , ci si Serbia si Ungaria.
Rezultatul a fost ca ne-am chinuit 5 ani, batand drumul Ministerelor, timp in care pe la Ministerul Sanatatii s-au perindat 6 Ministri !!!! si in final nu am reusit sa facem nimic. Investitia era integral finantata din bani privati, tot ce aveam nevoie de la Minister erau niste hartii... pe care nu am reusit sa le obtinem niciodata...
Si acum ne miram ce dezastru e in Sanatate. Dar de fapt ei au blocat, ani la rand, orice sansa de imbunatatire, de innoire a sistemului, orice investitie privata, orice investiror strain, etc... doar si-au conservat avantajele, beneficiile, clica, licitatiile, etc.. you know better then me! :(

Opiniile dumneavoastră sunt juste, doamnă Cristea! Din păcate, regimul devastator care s-a impus în România printr-o amplă şi malefică ofensivă a manipulării, oferă prea puţine şanse, nu de reuşită - că am fi prea pretenţioşi -, ci, pur şi simplu, de supravieţuire. În curând, sintagma ,,scapă cine poate'' va fi mai valabilă ca oricând.
Cred că cei ce vor urma acestui regim, dacă acest lucru va mai fi posibil vreodată, nu vor avea la îndemână, pentru minima redresare decât o variantă: adaptarea la realităţile înspăimântătoare ale României a teoriei economice a lui Adam Smith şi aplicarea ei cu maximum de înţelepciune. Căci, nu va mai dura mult şi nevoile primare îşi vor spune cuvântul. E, consider, una dintre puţinele variante care mai pot salva ceva din ţara asta. Desigur, dacă nu va fi prea târziu, atunci...

Vă mulţumesc pentru comentariu. Vă împărtăşesc în totalitate punctul de vedere.
Cred că în situaţia foarte gravă în care am ajuns, cu un intervenţionism al statului greşit înţeles şi direcţionat, singura şansă este revenirea la mecanismele de bază ale economiei, care au efecte auto-reglatoare şi aici într-adevăr teoria lui Adam Smith este cea mai elocventă.
Sigur că într-un astfel de context ea va avea şi efecte dureroase şi abia aici ar trebui să intervină rolul statului, ca mecanism de corecţie, dar nu prin intervenţie şi influenţare a pieţei, ci exclusiv prin aplicarea unor măsuri de protecţie socială corect direcţionate (sau cum spuneaţi Dvs. "aplicarea teoriei lui A Smith, cu maximum de înţelepciune..."). Problema în România e că tocmai înţelepciunea lipseşte...

Publică un comentariu nou

Conţinutul acestui câmp va fi considerat confidenţial şi nu va fi făcut public.